Atelier LEGO

Atelier LEGO(r) Serious Play(r) la Colegiul Național ”Spiru Haret”

 

Noiembrie 2017

 

Alternativă la ora de dirigenție. Când doamna Ivona Funaru mi-a propus un atelier LEGO(r) Serious Play(r) la clasa a VII-a, ca alternativă pentru obișnuita oră de dirigenție, habar nu aveam ce înseamnă. Nici după emailul cu detalii ”tehnice” (mod de organizare a clasei - grupe de elevi, durata - 4 ore, denumirea atelierului - Eu si ceilalti – Despre cunoaștere si aprecierescop - autocunoaștere și cunoaștere reciprocă  ș.a.) nu am realizat ce presupune cu adevărat. 

Cu câteva zile înainte de data fixată pentru atelier (6 noiembrie 2017), am avut o întâlnire, tot ”tehnică”, și atunci am priceput. Și pe măsură ce mă dumiream, o stare nouă (sau veche și pierdută) m-a prins cu totul: nerăbdare, curiozitate și bucurie. 

Primul pas: mi s-a dat de ales: să ajut trainerii/ facilitatorii (au fost 5 pentru 34 de elevi) sau să fiu în tabăra cealaltă, a elevilor. 

Al doilea pas: mi-am anunțat, deci, elevii - voi fi colega lor, între Adina și Louis la catalog. Le-am transmis starea: Lidia mi-a mărturisit că e curioasă tare-tare să vadă acele piese de LEGO cu care vom lucra, Irina se gândea la ce o să facă, Andrei la cu cine o să lucreze etc. 

Al treilea pas   De fapt, pașii adevărați au fost cei din timpul atelierului. 

 

      Ce este LEGO(r) Serious Play(r).  Pentru cine nu știe,  LEGO(r) Serious Play(r) este o metodă bazată pe inteligența mâinilor și pe o activare mentală complexă. Concret: se creează mici (sau mari) construcții simbolice și se explică de către autor semnificațiile. În linii foarte generale spus, ies la iveală resurse/ soluții nebănuite.  

Participanții sunt organizați pe grupe și se lucrează cu piesele speciale de LEGO individual și în echipă, sub coordonarea unor traineri. La noi au fost 5 grupe de câte 7 participanți. 

Dar ”joaca” în sine nu duce neapărat la o finalitate legată (în cazul nostru) de dezvoltarea personală, fără rolul facilitatorilor. De noi s-au ocupat 4 facilitatori (Oana Marin, Irina Balas, Vladina Serban, Lorant Koszegi),  sub coordonarea unui facilitator principal, Ivona Funaru, trainer si coach, facilitator certificat de Association of Master Trainers in LEGOR Serious PlayR. (Pe Ivona Funaru o găsiți aici:   https://business-saga.ro/company/ivona-funaru  sau aici:  https://www.facebook.com/atelierul.cudetooate ).    

Evident, este doar aparent o joacă. Atelierul e pregătit în ore multe, necesare pentru conceperea demersului (care este o treabă foarte serioasă) și pregătirea materialelor și a ambientului. Piesele de LEGO, de pildă.  Sunt sute de elemente care vin așezate în seturi mai mici, individuale, pentru ca apoi să  se amestece, iar pentru așezarea mobilierului în sala de clasă și afișarea unor postere, trainerii au venit cu mai mult de o oră înainte de începerea activității. 

 

 

Atelierul. Aici au fost pașii noștri.

Sarcinile au fost gradate. Prima cerință, de construit în câteva minute cea mai înalt turn/ cel mai înalt model, a urmărit familiarizarea cu piesele, dar a condus și la o primă finalitate: am învățat că suntem diferiți în viziune, în modul în care soluționăm o aceeași problemă: turnurile noastre, toate înalte, au fost atât de diferite: bază solidă, două picioare, bază subțire, turn început de la vârf, de la bază sau din bucăți făcute separat etc.

Au urmat sarcini extrem de interesante: cine sunt eu, cum mă văd ceilalți, cum îl reprezint eu pe X, cum aș vrea să fiu văzut de ceilalți etc.

I-am ascultat de coechipierii mei (am fost în grupă cu Andrei G., Tudor, David L., Auraș, Maria, Sebi) și le-am urmărit comportamentul. Am fost, cum spuneam ”elev”, dar profesoara din mine a fost și ea acolo. Construcțiile simbolice și prezentările lor mi i-au reamintit pe copii așa cum îi știam: spontani unii, rezervați alții, inteligenți, creativi. S-au confirmat prietenii, aprecieri (sarcinile de lucru au vizat valorificarea unor stări pozitive), pasiuni comune.

Dar am aflat și lucruri noi: despre aspirațiile unora dintre elevi, bucurii neștiute, dorul de a explora, temeri și avânturi și multe altele.


Neajunsuri. Regret un singur lucru: că nu am putut vedea/ asculta și ce s-a realizat/ spus la celelalte grupe. Mi-ar fi plăcut să aud ce spune fiecare copil, atunci și acolo, dar asta, practic, a fost imposibil. A fost un atelier greu: 5 grupe de câte 7 participanți, cu lucru intens, iar facilitatorul principal a trebuit să coordoneze și el una dintre echipe, dar și întreaga activitate. Cred că a fost tare greu, ca volum de muncă pentru traineri. 


Finalități. Am aflat cum suntem văzuți, am exprimat cum am vrea să fim văzuți, am comunicat cum îi vedem pe ceilalți. Ne-am ascultat unii pe alții, cu răbdare și cu atenție. Am interpretat simboluri și metafore, iar asta a fost partea cea mai interesantă pentru mine. Potențialul copiilor noștri de a simboliza este uimitor: piesele de LEGO au căpătat, sub privirile noastre, semnificații nebănuite, iar explicațiile au venit atât de natural și de creativ. Copii care în mod curent nu interacționează foarte mult (grupele nu au fost făcute după preferințele copiilor, ci după o metodă gen ”Țară, țară, vrem ostași!”) au spus lucruri importante pentru ei și despre ei, au comunicat creativ și prietenos.  


Exemple. E cumva confidențial ce a dezvăluit fiecare, dar despre mine pot povesti. Copilul care a trebuit să mă ”reprezinte” din piese de LEGO a simbolizat printr-un element  ... creta și  cartea, semn că pentru el prezența mea ca profesor de română este mai puternică decât cea de diriginte. Un alt copil, cu care am avut multe momente de consiliere individuală, a intervenit atunci cu remarca referitoare la cât de apropiat se simte el de doamna dirigintă. Este acesta un exemplu de pluriperspectivism menit să îmi amintească felul cum fiecare copil percepe profesorul: ești pentru fiecare elev altceva, în funcție de ”zona” unde acel copil are nevoie mai mult și mai mult să fii.  

 

Feedbackul.  Niște bilețele individuale (35!!!) au adus fiecărui participant un cuvânt secret care a fost explicat, la final, fiind pus în legătură cu atelierul. Mai jos sunt câteva dintre ele (pe care am avut inspirația să le ”rețin”). 

Pentru mine a fost acesta un super final de activitate: m-au surprins și m-au bucurat capacitatea de sinteză a copiilor noștri și modul nuanțat în care s-au exprimat. 

În plus, a fost întoarcerea la Cuvânt. 

Nu știu încă în ce mod și când, dar cumva, ceva din această experiență nouă și uimitoare pentru mine mă va inspira în munca mea. Și atunci vă voi da de știre. 



Mulțumim, Ivona Funaru!  A fost grozav!

 

Diriginte, prof. dr. Camelia Săpoiu

 

Mai multe pe

http://cameliasapoiu.blogspot.ro/2017/12/atelier-legor-serious-playr-la-colegiul.html