Personalitatea lui Spiru Haret

Personalitatea lui Spiru Haret

Personalitatea cea mai reformatoare a epocii (începutul secolului XX n.s.) este Spiru Haret. S-a născut la 15 februarie 1851, la Iași. Studiile și le-a făcut la Dorohoi, Iași și București. În anul 1862 intră, ca  bursier (era copil sărac, dar foarte dotat pentru studiu), la liceul Sf. Sava. În decembrie 1870, deși  student în anul II la Fizico-Matematică, obține prin concurs Catedra de matematică la Seminarul  central. După un an a renunțat la catedră și și-a continuat studiile la Universitate. Isi ia licenta in  1874, la 23 de ani. Se inscrie la concursul de bursa instituit de Titu Maiorescu; reuseste si pleaca  pentru doi ani la Paris. In 1874 isi ia licenta in matematica, iar in august anul urmator in fizica. Doi  ani mai tarziu isi ia doctoratul tot la Paris, cu teza "Despre invariabilitatea marilor axe ale orbitelor planetare", ducand mai departe si corectand cercetarile lui Laplace, Loius de Lagrange si Denis Poisson asupra varietatii axelor orbitelor planetare. Haret pune in evidenta "termenii seculari puri" si pentru "gradul al treilea", ceea ce infatisa intr-o alta lumina stabilitatea sistemului planetar. Eruditul matematician si astronom Jules Henri Poincar observa: "In 1878 Spiru Haret a dovedit existenta termenilor seculari de gradul III si acest rezultat a provocat o mare uimire". In 1885 teza de doctorat al lui Haret e republicata in Analele Observatorului Astronomic din Paris. Din nou de Poincar in 1889. Facultatea de stiinte din Paris trimite o adresa Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice felicitand Romania, tara care a produs si poseda asemenea talente. Tarziu, in 1976 cu prilejul implinirii a 125 de ani de la nasterea lui Spiru Haret, un crater de pe harta Lunii, pe coordonatele: latitudine 59 de grade sud si longitudine 176 grade vest, in partea lunara invizibila, a primit numele lui Haret.

  Era primul roman care anunta valoarea, confirmata mai apoi, a scolii romanesti de matematica.
Spiru Haret putea sa ramana in Franta profesor universitar. A preferat insa Facultatea de Stiinte din Bucuresti, unde devine profesor inca din 1878 in urma unui stralucit concurs(din 1882 profesor de geometrie analitica la Scoala de Poduri si Sosele). Profeseaza pana in 1910, cand se pensioneaza, ba si dupa aceea, pana la moarte, tinand prelegeri de popularizare la Universitatea populara. In 1910 publica Mecanica sociala, la Paris si Bucuresti, utilizand pentru prima oara, matematica in explicarea si intelegerea fenomenelor sociale.

Dar marile realizari ale lui Haret nu sunt totusi in stiinta. El si-a parasit aproape creatia de specialitate, care ar fi putut fi atat de bogata, dupa atat de remarcabile inceputuri, pentru a se pune "la dispozitia evolutiei mediului social caruia apartinea".

Tot geniul sau creator aici se remarca. Inca din 1879 Ministerul Cultelor si Instructiunii incepe sa-l solicite. Inspecteaza scoli si face rapoarte, prezideaza comisii de examinare, este membru in altele. In 1882 e numit membru in Consiliul Permanent de Instructiune. In 1883 P.S. Aurelian il numeste inspector al scolilor. Il cunoaste bine pe D.A. Sturza, mai ales de la Academia Romana al carei membru corespondent ajunge Haret din 1879 (D.A. Sturza era membru activ din 1871). Un om cu care se intelege de la inceput. Extraordinara pasiune de munca a unuia ca si a celuilalt e principalul element de legatura.

In 1885, D.A. Sturza, ajungand ministru la Culte si Instructiune Publica, il cheama pe Haret ca secretar general al ministrului (Haret tocmai publicase, cu cateva luni inainte, un Raport asupra starii scolilor, foarte documentat cu un mare curaj in sustinerea opiniilor). Cu Haret langa el, Sturza incearca reorganizarea invatamantului, dupa ce mai inainte, pe acelasi teren, esuasera P.P. Carp, Titu Maiorescu si V.A. Urechia. Nici Sturza nu e mai norocos, dar proiectul lui era foarte bine studiat si documentat (va fi un izvor pentru reformele lui Take Ionescu si Petru Poni). De pe urma colaborarii de acum, Sturza va ramane cu un mare respect pentru capacitatea lui Spiru Haret, si, ulterior, dupa ce ajunge lider al PNL, va pastra pentru el o calda pretuire. Gheorghe Adamencu isi aduce aminte ca in vremea marilor economii din 1901-1904, cu ocazia unor sporuri bugetare propuse de Haret, i-a spus: "Pentru Haret trebuie sa facem tot ce putem". Si-a taiat de la ministerul de unde era titular ca sa indeplineasca cererea lui Haret. Cu D.A. Sturza in fruntea guvernului, Spiru Haret va fi de trei ori ministru al Instructiunii Publice, intre 31 martie 1897 - 11 aprilie 1899, 14 februarie 1901 - 22 decembrie 1904 si 12 martie 1907 - 29 decembrie 1910, perioada in care a reorganizat intregul invatamant romanesc. Ministru atata timp, Haret a avut posibilitatea pe care alti ministrii ai Instructiunii de mai inainte sau dupa el, n-au avut-o (nici V. Conta, nici T. Maiorescu sau D.A. Sturza, Take Ionescu, P. Poni, C. Marzescu, S. Mehedinti, P.P. Negulescu, I. Popovici) aceea de a-si pune legile in aplicare, exemplu, rar in Romania, al unei opere de mare continuitate. El s-a devotat cu totul scolii si a avut marea intelepciune de a sti sa se faca tolerat de morala epocii pentru a-si trece realizarile. A fosti n adevar apostol, dar fara sa se faca vreodata caz de apostolatul sau, un apostolat ce facea impresia ca se ignora - cum bine remarca Vasile Bancila. Mare in simplitatea felului sau de a fi , Haret, in situatia in care a ajuns, gratie insusirilor sale, a stiut sa-si gaseasca colaboratori admirabili si sa fie necontenit inconjurat de increderea lor. In guvern era stimat si pretuit de toti colegii. Nu refuza niciodata un serviciu(totdeauna cand se faceau bugete stiinta lui de matematica era o binefacere pentru guvernele liberale). Modest in pretentiile sale, la guvern sau in afara lui ramanea acelasi om.

Amintirile legate de Haret sunt emotionante. Prin opera sa, dar si prin felul sau de a fi, Spiru Haret a creat in opera un adevarat curent, haretismul. Esenta lui a constat in introducerea factorului cultural si economic in masa poporului roman, adica la sate, servindu-se pentru aceasta in primul rand de invatatori.
Metodele folosite de Haret nu sunt extraordinare. Sunt luate din arsenalul vremii. Dar a stiut sa le promoveze cu mare consecventa si inalta cunoastere a firii omenesti. Iata, de pilda, spre deosebire de oamenii politici ai vremii, aproape de toti, Spiru Haret are o extraordinar de bogata corespondenta, deopotriva trimisa si primita. Pentru ca el, ca nimeni altul "a avut idea si mai mult decat atat, a avut indemnul inimii - sa raspunda fiecarui invatator(si nu numai invatatorilor) care I se adresa direct". Si raspundea cu "domnule invatator" si raspundea cu "al dumitale devotat". E lesne de inteles ce simtea invatatorul caruia I se adresa astfel. Ii dadea impresia clara ca e un om util societatii. Aveau acest sentiment si cei care nu-I scriau, dar stiau ca-I pot scrie, ca e cineva din lumea inalta de acolo de la Bucuresti care se intereseaza si de ei, de munca lor.
Cu felul sau de a fi, Spiru Haret a dat demnitatea de care avea nevoie profesiei de invatator, intr-o vreme in care profesorul era banuit a fi instigator. El a transformat invatatorul in educator, pe unii chiar in apostoli. "Haret e o dovada de ce poate sa faca un om cand se acorda cu vremea sa, cand stie totusi sa se distanteze de ea prin ideal si cand are institutia si instinctul metodei adevarate"(V. Bancila).

Pentru a da invatatorilor o pregatire mai adecvata, Haret reorganizeaza scolile normale. Introduce in cadrul lor lucrarile practice, agricole("invatatorul sa fie satean el insusi si prin urmare sa pastreze iubirea pamantului si deprinderea de a-l lucra"). In 1903, ridica numarul anilor de studiu de la 5 la 6 ani, ceea ce a ramas dupa sine o schimbare importanta a programelor in asa fel incat sa implineasca un deziderat: "invatamant practic pentru viata, potrivit nevoilor noastre social-economice, precum si aspiratiilor noastre nationale". Pentru nevoia de informare a invatatorilor creeaza Biblioteca pedagogica in cadrul careia tipareste, prin Casa Scoalelor mai ales, traduceri din literatura pedagogica. Examenul de capacitate este reorganizat, inlaturandu-se probele pur teoretice, care constatau doar calitatea bruta de cunostinte pe care le poseda candidatul. In locul lor s-au introdus probe practice. Haret a facut tot ceea ce era posibil petru a da invatamantului normal directia cea mai potrivita acelui timp, nevoilor nationale, economice si sociale romanesti: "Negresit nu s-a spus ultimul cuvant in materie de organizare a invatamantului normal. Mai avem multe de facut, de adaptat, de schimbat. Totusi, scolile normale sunt din mandriile, din podoabele cele mai stralucitoare cu care ma falesc" - declara ministrul.

El este cel care a infintat gradinitile de copii in Romania, ce dintai deschizandu-si portile la 1 decembrie 1897. Pana in 1909 erau 168, din care 13 erau urbane (la 2 iunie 1909 a fost promulgata li Legea pentru scoalele de copii mici (gradinitile de copii).

Tot Haret creaza si Comisia istorica a Romaniei, la 20 februarie 1910. Ea urma sa publice editii de cronici, de documente interne, de cronici straine in legatura cu tarile straine in legatura cu tarile romane, vechi documente literare. Ministerul o inzestreaza cu 25 000 lei anual. "E vorba, declara el, sa se faca o lucrare de stiinta, care costa mai nimic, pe langa insemnatatea ei, dar care trebuia sa se faca numaidecat, pentru ca istoria tarii noastre sa nu se mai cladeasca pe lucruri de fantezie, ci pe documente sigure si neindoioase. " Curios, doar proiectul de lege initial, aprobat de Adunarea Deputatilor la 2 martie 1909, e respins de Senat la 23 martie 1909, fara sa fi luat cineva cuvantul! Sp. Haret nu dezarmeaza si folosind suma de 25 000 lei infiinteaza comisia prin decizie ministeriala la 23 mai 1909, numind ca membru pe I. Bogdan, D. Onciul, I. Bianu, C. Giurescu. D. Russo. Primul era presedinte, iar Al. Lepedatu secretar. In ianuarie 1910 ministru revine cu proiectul de lege si de data aceasta trece. Istoriografia romana s-a ales astfel cu o institutie extrem de folositoare care a functionat pana in 1938, editand Buletinul comisiunii istorice a Romaniei.
Constantin Brancusi, care l-a cunoscut personal pe Spiru Haret, fiind solicitat sa faca o macheta pentru statuia acestuia, a prezentat o simpla fantana. Pentru el asa fusese Haret, un izvor de apa vie. Asa a fost, intr-adevar, pentru natia lui : un izvor datator de viata.